WIPO Arbitration and Mediation Center

DECIZIA COMPLETULUI ADMINISTRATIV

UTA Romania Services SRL v. Rosu Cosmin

Număr de caz DRO2019-0018

1. Părțile

Reclamantul este UTA Romania Services SRL, România reprezentat de către SCA Pacuraru, Iliescu, Mazareanu și Asociații, România.

Pârâtul este Rosu Cosmin, România, auto-reprezentat.

2. Numele de domeniu și Registratorul

Numele de domeniu în litigiu este <uta.ro> înregistrat la ROTLD (“Registratorul”).

3. Procedura

Plângerea a fost depusă la Centrul de Arbitraj și Mediere al OMPI (Centrul) pe data de 10 decembrie 2019. La data de 10 decembrie 2019, Centrul a trimis prin e-mail către Registrator o cerere prin care îi solicită o verificare cu privire la numele de domeniu în litigiu. La data de 11 decembrie 2019, grefierul a transmis prin e-mail Centrului răspunsul său de verificare indicând persoana care a înregistrat numele de domeniu și datele de contact ale acesteia care diferă de Pârâtul indicat în Plângere și de datele acestuia de contact. Centrul a trimis o comunicare prin email Reclamantului la data de 13 ianuarie 2020 indicându-i persoana care a înregistrat numele de domeniu și datele de contact ale acesteia așa cum au fost dezvăluite de către Registrator, invitându-l pe Reclamant să depună o modificare la Plângere. Reclamantul a depus modificare la plângere la data de 16 ianuarie 2020.

Centrul a verificat că Plângerea împreună cu Plângerea modificată îndeplinesc cerințele de formă ale Politicii de Soluționare Uniformă a Litigiilor cu privire la Numele de Domenii (“Politica” sau “UDRP”), ale Regulamentului Politicii de Soluționare Uniformă a Disputelor privind Numele de Domenii (“Regulamentul”), și ale Regulilor Suplimentare OMPI pentru Politica de Soluționare Uniformă a Litigiilor cu privire la Numele de Domenii (“Regulile Suplimentare”).

În conformitate cu Regulamentul, paragrafele 2 și 4, Centrul a comunicat în mod formal Pârâtului Plângerea și procedurile au început la data de 23 ianuarie 2020. Conform Regulamentului, paragraful 5, data limită pentru depunerea Răspunsului a fost 12 februarie 2020. Pârâtul a transmis Centrului 3 comunicări informale prin e-mail pe 13, 15 și 17 ianuarie 2020. Răspunsul a fost transmis Centrului pe 12 februarie 2020.

Centrul a numit-o pe Marilena Comănescu ca unic Membru al Completului Administrativ în acest caz la data de 9 martie 2020. Completul Administrativ constată că a fost legal constituit. Completul Administrativ a depus Declarația de acceptare și Declarația de Imparțialitate și Independență, după cum este cerut de către Centru pentru a asigura respectarea Regulamentului, paragraful 7.

Pe 17 martie 2020 Completul Administrativ a emis un Ordin Procedural Administrativ solicitând Reclamantului să-și dovedească drepturile în legătură cu marca UTA, conform UDRP. Reclamantul a transmis răspunsul său pe 20 martie 2020.

Limba de desfășurare a procedurilor este cea română.

4. Situația de fapt

Reclamantul a fost înregistrat în mai 2016 de către societatea mamă, grupul german Union-Tank Eckstein GmbH & Co. KG. Reclamantul se ocupă cu oferirea de carduri de combustibil și servicii pentru transportatorii de mărfuri și pasageri.

Societatea mamă a Reclamantului deține mărci înregistrate pentru denumirea UTA, precum următoarele:

- marca internațională verbală având număr de înregistrare 805412 pentru UTA, înregistrată pe 3 februarie 2003, pentru bunuri și servicii în clasele Nisa 9, 35, 36, 38 și 39; și

- marca Uniunii Europene având număr de înregistrare 000214015 pentru cuvântul stilizat UTA, depusă pe 1 aprilie 1996 și acordată pe 18 august 1998 pentru bunuri și servicii în clasele Nisa 4, 12, 35, 36, 37, 38, 39 și 42.

Reclamantul își promovează serviciile pe website-ul <uta-romania.ro> din 2016.

Societatea mamă a Reclamantului și afiliații acesteia dețin nume de domenii precum <uta.lv>, <uta.ua>, <uta.fr> sau <uta.es>.

Numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat pe 18 iunie 2019 de către Pârât, o persoană fizică, și, la momentul formulării Plângerii, era în lucru/”under construction”.

Înainte de momentul formulării Plângerii, în data de 21 octombrie 2019, Reclamantul l-a invitat pe Pârât la o procedură de mediere în fața Registratorului, Pârâtul nu a onorat invitația deoarece nu era în România și a notificat acest fapt printr-un e-mail în data de 15 octombrie 2019. În data de 18 octombrie 2019 Pârâtul a refuzat, printr-un e-mail, oferta Reclamantului de a-i transfera numele de domeniu în litigiu pentru o remunerație nespecificată.

5. Susținerile Părților

A. Reclamantul

Reclamantul susţine că numele său comercial, UTA România Services SRL, este identic cu numele de domeniu în litigiu <uta.ro> și ca atare este îndreptățit să dețină și să utilizeze numele de domeniu în litigiu. De asemenea, compania mamă a Reclamantului deține drepturi pentru marca UTA iar aceasta este identică cu numele de domeniu în litigiu.

Reclamantul susține că Pârâtul nu are drepturi sau interese legitime cu privire la numele de domeniu în litigiu.

Numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat sau cel puțin este utilizat cu rea credință deoarece Reclamantul nu a putut identifica nicio informație care să justifice vreun interes legitim al Pârâtului. În continuare, Reclamantul susține că Pârâtul a acționat cu rea credință deoarece acesta nu a participat la procesul de mediere, nu a trimis un reprezentant la această întâlnire, nu a solicitat o altă dată pentru mediere și a refuzat să transfere numele de domeniu în litigiu Reclamantului.

B. Pârâtul

Părâtul susţine că a înregistrat numele de domeniu în litigiu deoarece acesta este un cuvânt scurt format dintr-o combinație de trei litere și că dorea inițial să utilizeze numele de domeniu în litigiu pentru un blog personal, cu sensul „uța” (cuvântul din limba română care descrie mișcarea unui leagăn), dar apoi s-a răzgândit și s-a gândit să ofere o platformă pentru traduceri online UTA, „Uniunea Traducătorilor Anonimi”.

Părâtul afirmă că nu avea cunoștință de Reclamant și de marca acestuia, nu a utilizat marca Reclamantului în legătura cu numele de domeniu în litigiu, și nici nu este implicat în același domeniu de activitate cu Reclamantul.

Părâtul afirmă că nu era în țară la data medierii propuse, că nu este familiarizat cu problemele legate de nume de domenii și că nu-și poate permite un reprezentant pentru astfel de chestiuni. Reclamantul trebuia să-i propună o altă dată de întâlnire, dacă era interesat.

Marca Reclamantului nu este bine cunoscută în România deoarece activitatea Reclamantului se adresează unui segment de public limitat și este o afacere relativ nouă în România (înregistrat în 2016).

Mai sunt nume de domenii similare, precum <uta.ch> sau <uta.md>, deținute de către terți, iar nu de către Reclamant.

6. Discuții Și Constatări

În temeiul paragrafului 4(a) din Politică, un reclamant poate obţine decizie favorabilă într-o procedură administrativă în temeiul Politicii dacă dovedeşte întrunirea cumulativă a următoarelor trei circumstanţe:

(i) numele de domeniu în litigiu este identic sau similar şi duce la confuzie cu o marcă de fabrică sau de comerţ cu privire la care reclamantul are drepturi;

(ii) pârâtul nu are drepturi sau interese legitime cu privire la numele de domeniu în litigiu; şi

(iii) numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat şi este utilizat cu rea credinţă.

Completul va analiza în continuare aceste circumstanţe.

A. Identică sau similară astfel încât să producă confuzie

Reclamantul deține drepturi de marcă pentru denumirea UTA. O societate afiliată cu titularul mărcii, precum o entitate subsidiară a unei societăți mamă este considerată ca având drepturi de marcă conform UDRP în scopul de a formula o plângere. A se vedea secțiunea 1.4 din Selecția OMPI a Opiniilor Completelor Administrative OMPI cu privire la Întrebări UDRP Selectate, Ediția a treia (“Selecția OMPI 3.0”).

Numele de domeniu în litigiu <uta.ro> reproduce exact marca UTA a Reclamantului.

Este bine stabilit în deciziile UDRP că denumirea “.ro” sau alți indicatori pentru codul de țară pentru domeniile de nivel superior (“ccTLDs”) sau indicatori pentru coduri generice pentru domeniile de nivel superior (“gTLD”), fiind o cerință tehnică pentru înregistrarea numelor de domenii, este în mod obişnuit irelevantă când evaluăm similaritatea dintre o marcă şi un nume de domeniu. A se vedea secțiunea 1.11.1 din Selecția OMPI 3.0.

Astfel, Completul constată că numele de domeniu în litigiu <uta.ro> este identic virtual cu marca UTA a Reclamantului, conform Politicii, paragraful 4(a)(i).

B. Drepturi sau interese legitime

Nu este necesară analizarea acestui element având în vedere concluziile de mai jos în legătură cu al treilea element.

C. Înregistrat şi utilizat cu rea-credință

Reclamantul susține că numele său comercial UTA Romania Services SRL este identic cu numele de domeniu în litigiu <uta.ro> şi de aceea este îndreptățit să dețină şi să utilizeze numele de domeniu în litigiu. De asemenea, societatea mamă a Reclamantului deține drepturi de marcă pentru UTA.

Totuşi, precum a susținut Pârâtul şi a rezultat de pe motorul de căutare Google¹, termenul “uta” este în fapt o combinație comună de trei litere.

Un număr de cauze UDRP privind nume de domenii alcătuite din trei litere reflectă faptul că aceste denumiri sunt utilizate pe scară largă în general ca acronime sau în alte moduri şi este foarte plauzibil ca un pârât să fi înregistrat un astfel de nume de domeniu în scopuri bona fide. A se vedea de exemplu PCO AG v. Register4Less Privacy Advocate, 3501256 Canada, Inc., Cazul OMPI nr. D2017-1778; ETH Zürich (Eidgenössische Technische Hochschule Zürich) v. Andre Luiz Silva Rocha, Construtora Norberto Odebrecht S/A, Cazul OMPI nr. D2016-0444, şi cazurile citate în acestea.

Desigur, fiecare caz va fi analizat în funcție de circumstanțele sale specifice. Ca atare, ne întrebăm dacă avem în această cauză vreo dovadă care să sugereze că Pârâtul a înregistrat numele de domeniu în litigiu având Reclamantul în minte?

Reclamantul pretinde drepturi de marcă şi denumire comercială fără însă a depune vreo dovadă cu privire la reputația sa sau privind răspândirea utilizării. Mai mult, Reclamantul pare să activeze într-un domeniu oarecum de nişă sau într-un sector specializat iar de aceea nu este plauzibil să concluzionăm că Pârâtul ar fi înregistrat numele de domeniu în litigiu avându-l pe Reclamant în minte şi/sau țintind marca sa.

Reaua credință conform UDRP este înțeleasă, la modul general, că intervine când pârâtul profită pe nedrept sau abuzează în alt mod de marca reclamantului. Sarcina probei incumbă Reclamantului.

În acest caz, Reclamantul susține că Pârâtul a înregistrat numele de domeniu în litigiu cu rea credință deoarece:

- Reclamantul nu a putut identifica vreo informație care ar justifica un interes legitim al Pârâtului de a deține numele de domeniu în litigiu;

- Pârâtul nu a participat la întalnirea de mediere, nu a solicitat o altă dată de mediere şi nici nu a trimis vreun reprezentant la mediere; şi

- Pârâtul a refuzat să transfere numele de domeniu în litigiu Reclamantului din motive personale şi fără a prezenta alte detalii.

Refuzul de a transfera numele de domeniu în litigiu sau de a participa la o întalnire (anunțat de altfel din timp) nu sunt per se, dovezi de comportament cu rea credință.

Paragraful 4(b) din Politică enumeră o listă neexhaustivă de circumstanțe care pot demonstra înregistrarea sau utilizarea cu rea credință astfel:

(i) circumstanțe care indică faptul că (pârâtul) ai înregistrat sau ai achiziționat numele de domeniu în principal în scopul de a vinde, închiria, sau transfera în alt mod înregistrarea numelui de domeniu reclamantului, care este titularul mărcii, sau unui concurent al reclamantului, pentru o sumă care depaşeşte semnificativ costurile justificate cu documente privind numele de domeniu; sau

(ii) ai înregistrat numele de domeniu pentru a-l bloca pe titularul mărcii de fabrică sau de comerț să-şi reflecte marca într-un nume de domeniu corespunzător, în măsura în care tu te-ai angajat într-un astfel de tipar comportamental; sau

(iii) ai înregistrat numele de domeniu în principal în scopul de a perturba activitatea unui concurent; sau

(iv) prin utilizarea numelui de domeniu, ai încercat cu intenție să atragi, în scop de câştig comercial, utilizatori de Internet pe website-ul tâu sau pe altă locație on-line, prin crearea unui risc de confuzie cu marca reclamantului cu privire la sursa, sponsorizarea, afilierea, sau aprobarea website-ului tău sau a locației sau a unui produs sau serviciu de pe website-ul tău sau de la locația ta.

Niciuna dintre aceste circumstanțe nu este invocată sau demonstrată de către Reclamant.

Circumstanțe particulare pe care completele le pot lua în considerare când evaluează dacă pârâtul a înregistrat un nume de domeniu cu rea credință includ: (i) natura numelui de domeniu (ex. greşeala de redactare a unei mărci larg cunoscute, sau un nume de domeniu care încorporează marca reclamantului împreună cu un termen adițional precum o denumire descriptivă sau geografică, sau una care corespunde sectorului de activitate al reclamantului sau a zonei de extindere), (ii) indicatorul ccTLD sau gTLD al numelui de domeniu ales (de ex. în particular dacă acesta coincide cu zona în care activează reclamantul sau în care se va extinde), (iii) conținutul oricărui site web la care redirecționează numele de domeniu, inclusiv orice modificare a conținutului acestuia şi momentul în timp când această modificare a fost efectuată, (iv) perioada şi circumstanțele de la data înregistrării (în particular când au urmat lansării unui produs, sau când reclamantul a omis din eroare să reînnoiască numele de domeniu la timp), (v) orice tipar comportamental al pârâtului privind urmărirea unor mărci în legătură cu o serie de factori, precum un sector comun de comerț, public țintă, sau localizare geografică, (vi) o lipsă evidentă a oricărui drept sau interes legitim coroborat cu lipsa oricărei explicații plauzibile a pârâtului privind alegerea numelui de domeniu, sau (viiii) orice indiciu care sugerează în general că pârâtul îl țintea în vreun fel pe reclamant. A se vedea secțiunea 3.2.1 din Selecția OMPI 3.0.

Din nou, Reclamantul nu a dovedit vreun factor relevant din cei numerați mai sus.

La momentul formulării Plângerii numele de domeniu în litigiu nu era utilizat activ.

De la începuturile UDRP, completele au considerat că neutilizarea unui nume de domeniu (care include o pagină albă sau „sosim în curand” sau orice alte pagini similare) nu împiedică o descoperire a relei credințe sub doctrina deținerii pasive. Completul trebuie să examineze toate circumstanțele cauzei pentru a stabili dacă Pârâtul a acționat cu rea credință. În timp ce completele vor analiza totalitatea circumstanțelor în fiecare cauză în parte, factorii care au fost considerați relevanti în aplicarea doctrinei deținerii pasive includ: (i) gradul de distinctivitate sau reputația mărcii reclamantului; (ii) eşecul pârâtului de a formula un răspuns sau de a transmite orice dovadă de utilizare reală sau viitoare cu bună credință; (iii) ascunderea identității pârâtului sau utilizarea de date de contact false (aceasta din urmă reprezentând şi încălcare a contractului de înregistrare privind numele de domeniu), şi (iv) lipsa oricărei probabilități ca numele de domeniu să fie utilizat cu bună credință. A se vedea secțiunea 3.3. din Selecția OMPI 3.0.

În prezenta cauză, Reclamantul a eşuat în a demonstra şi factorii mai sus enumerați.

Având în vedere toți aceşti factori, Completul concluzionează că Reclamantul nu a dovedit reaua credință a Pârâtului privind înregistrarea şi utilizarea numelui de domeniu în litigiu.

7. Decizie

Pentru toate motivele enumerate, Plângerea se respinge.

Marilena Comănescu
Unic Membru al Completului
Data: 23 martie 2020

¹ Vezi secțiunea 4.8 din Selecția OMPI 3.0 privind puterile Completului de a efectua cercetări independente limitate.